Pomul de Crăciun

Pomul de Crăciun
Pomul de Crăciun este simbolul puterii vieţii care învinge moartea; al renaşterii; a reîntoarcerii luminii – rădăcinile tradiţiei datând (se crede) din timpul Saturnaliilor romane, când se împodobea casa, la „moartea“ vechiului an şi „naşterea“ Noului An, cu ramuri de dafin (Laurus nobilis) şi diferite conifere – plante care sunt întotdeauna verzi, vitale, indiferent de anotimp, credinţa fiind că ele aduceau sănătatea în casă.

La solstiţiul de iarnă, în cadrul cultului lui Mithra – ca zeu al luminii şi soarelui, este atestată împodobirea unui pom „întotdeauna verde”.
Încă din Evul Mediu exista obiceiul ca la diferite festivităţi să se facă Pomul de Mai, se presupune a fi o tradiţie legată de cultura falică, ca simbol a fertilităţii, unele speculaţii l-ar pune în legătură cu Menhirii din piatră, obeliscurile egiptene, simbolistica şamanismului la popoarele eurasiatice – simbolul Arborelui Axus Mundi, care face legătura dintre cele trei lumi.
La sărbătoarea Naşterii Domnului, se puneau în biserici pomi (foioşi) împodobiţi cu mere – ca simbol al fructului oprit şi păcatului ancestral strămoşesc, de care omenirea a fost mântuită prin naşterea şi jertfa lui Iisus. În acest sens, tradiţia a fost păstrată până în sec. XIX, astfel în nordul Germaniei, pomii de Crăciun erau împodobiţi cu figurine din lemn, care reprezentau pe Adam şi Eva, precum şi Şarpele mitic.
La popoarele nordice ramurile de brad cu care se împodobeau iarna casele, erau un mijloc de a lupta împotriva demonilor şi duhurilor rele, care, se credea că în perioada răscrucii dintre ani, umblau printre oameni. Totodată, faptul că rămâneau întotdeauna verzi, era o speranţă în renaşterea luminii şi venirea primăverii.
Asupra datei exacte şi locului unde s-a făcut primul pom de Crăciun, părerile sunt împărţite.
Se crede că prima menţionare a unui Pom de Crăciun ar data din anul 1419, şi anume în Freiburg, unde o congregaţie a brutarilor, a împodobit un brad cu numeroase dulciuri, fructe şi nuci poleite, copiii având voie să le ia, după ce se serba Anul Nou.
În Germania, cea mai veche descriere a decorării casei cu ramuri de brad, datează din 1494 şi se datorează umanistului Sebastian Brants şi cărţii sale “Narrenschiff”, unde, în 113 capitole se descriu obiceiurile timpului, carte tradusă în limba latină şi răspândită în toată Europa.
Începând cu reformatorii Martin Luther (1515), Philipp Melanchthon, Ulrich Zwingli, Martin Bucer şi Johannes Calvin şi până la mijlocul sec. XIX-lea, bradul a fost simbolul Crăciunului pentru protestanţi, aşa precum ieslea este simbolul pentru catolici, de abia la sfârşitul sec. XIX a fost adoptat şi de catolici şi ortodocşi.

Ceva mai târziu, într-o cronică a timpului datând din1535, se relatează că în Strassburg, camera mare (sufrageria) era decorată de sărbătorile Crăciunului, cu crenguţe sau chiar pomişori de tisă, buxus şi laur.
Într-o altă versiune, o corporaţie meşteşugărească din Brennen a împodobit pentru prima oară un Christbaum (pomul lui Christos în traducere fidela, de fapt Pomul de Crăciun) la sărbătoarea Crăciunului în 1597.
În 1605, în Strassburg, pomul a fost împodobit cu merişoare, dar fără lumânări. Acestea au apărut mai târziu în 1611 în Silezia, când ducesa Dorothea Sybille von Schlesien, l-a decorat pentru prima oară cu 12 lumânări, reprezentând lunile anului. Johann Wolfgang von Goethe, a văzut pentru prima oară în 1770 – la Strassburg, un Pom de Crăciun, pe care l-a descris în „Suferinţele tânărului Werther”(1774).
În Berlin, primul pom s-a făcut în 1780, iar în Viena a fost făcut pentru prima oară în 1816 de către Henriette von Nassau-Weilburg, soţia protestantă a arhiducelui Karl von Österreich, fratele mai mic al lui Franz II, ultimul împărat al Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană, autoîncoronat în 1804 ca Franz I – primul împărat al Austriei.
Evident, doar o anume pătură socială îşi putea permite acest lux, restul populaţiei folosind vechea tradiţia a împodobirii caselor cu ramuri verzi, mai târziu – în a doua jumătate a sec. XIX folosindu-se pomii coniferi.
Multă vreme, biserica a fost împotriva acestei tradiţii „păgâne”, datorită faptului că ea poseda păduri întinse, care, în timpul sărbătorilor erau practic devalizate.
În Anglia, pomul de Crăciun a fost cunoscut de abia în 1840, în epoca victoriană, după ce regina Victoria s-a căsătorit cu prinţul saxon Albert von Sachsen-Coburg und Gotha, care a adus cu el tradiţia germană. Cel mai reprezentativ exemplar, este aşezat anual în Trafalgar Square – Londra.
Ceva mai târziu, datorită marinarilor germani, tradiţia a ajuns în Olanda, Rusia (mai ales St. Petersburg şi Moscova), apoi Italia.
În România, bradul de Crăciun a fost adus de studenţii români care au mers să studieze la Viena şi Berlin, iar din 1866 – când s-a instaurat dinastia de Hohenzollern în Ţările Române, a devenit o tradiţie preluată la curţile boierilor bucureşteni, apoi răspândită peste tot, indiferent de starea socială.
În Franţa, Bradul de Crăciun se face doar în nordul ţării. Obiceiul a fost adus pentru prima oară în iarna lui 1870 de către soldaţii care au luptat în „Guerre Franco-Allemande“, războiul cu Germania ( 1870/71)
În 1870 ducesa Helene von Orleans a făcut primul pom de Crăciun la palatul Tuileries din Paris, imitată imediat de către ultima împărăteasă a Franţei – Eugénie de Montijo, soţia lui Napoleon III.
În Spania şi Portugalia, Pomul de Crăciun este mai recent şi puţini şi-l pot permite, deoarece brazii sunt foarte scumpi. Obişnuit este „Ieslea de Crăciun“ o reprezentare a Sfintei Familii în grajdul de la Bethlehem, cu personajele dramei creştine: Josef, Maria, pruncul Iisus, cei trei magi, un bou, un măgar, oiţe, îngeraşi şi Steaua magilor. Această iesle în care se află animalele, se aşează în prima duminică a lunii decembrie. În fiecare duminică care urmează, sunt introduse celelalte figurine – Josef cu Maria, Steaua magilor, şi în final pe 24 decembrie – pruncul Iisus şi cei trei crai.
În Islanda, tradiţia Pomului de Crăciun este relativ nouă, de cca 40 de ani. Cum pe insulă nu există mulţi pomi, deci trebuiau importaţi, s-a găsit o soluţie practică: să se taie din placaj forma unui brad, să fie vopsită în verde şi pe el să fie puse lumânările.
În Australia, pomii de Crăciun sunt din fibră sintetică. În Sydney, tradiţia este identică în fiecare an – aici este ridicat cel mai mare Pom de Crăciun din toată emisfera sudică, înalt de 26 m. şi împodobit cu 21.000 de beculeţe, 4000 de globuri aurii şi 1.500 m. panglici aurii şi verzi.
În America tradiţia pomilor de Crăciun a fost adusă de emigranţii germani, primul pom a fost făcut în 1833 în Illinois de către emigrantul german, naturalizat ca american – Gustav Körner, avocat, judecător, general de brigadă, diplomat, ambasador al Americii în Spania şi viceguvernator în Illinois.
În 1891 a fost făcut primul pom iluminat la Washington, în faţa Casei Albe. De fapt de la sfârşitul sec. XIX au început să se facă în America pomi de Crăciun din…gheaţă.
Pentru prima oară în cultura Emiratelor Arabe, se va face în 2006 un pom de Crăciun, în faţa hotelului Grand Hyat din Dubai. Bradul a fost adus din Frankfurt am Rhein, are 6 m. şi 260 kg.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !