“Nicaieri in regiunea noastra nu s-au gasit conditii favorabile de exploatare pentru gazele de sist”

Reactualizat la:
“Nicaieri in regiunea noastra nu s-au gasit conditii favorabile de exploatare pentru gazele de sist”
ADVERTORIAL. Periodic, în spațiul public se nasc dezbateri aprinse cu privire la prețioasele resurse naturale ale României, și mai precis la petrol și gaze naturale: ce riscuri are exploatarea lor pentru mediu și locuitori? Există gaze de șist în România? Mai avem resurse neexploatate de petrol sau vom ajunge să depindem de resursele rusești și din Asia Centrală?

Am vorbit despre toate acestea cu Mihail Batistatu, profesor la Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești, iar câteva concluzii sunt clare: explorarea nu este periculoasă. Gazele de șist nu se pot exploata în România, pentru că nu este rentabil.. Și da, mai avem rezerve de petrol și gaze naturale, poate și resurse încă nedescoperite.

România are o istorie bogată în ceea ce privește industria petrolieră. Ce ne puteți spune despre momentul de vârf al industriei?

Momentul de glorie al industriei petroliere a fost undeva în anii 1975-1976, când în România s-au produs aproximativ 14 milioane de tone de țiței. Cu toate eforturile care s-au făcut ulterior, acest nivel de producție nu prea a mai fost atins. Dar, cum spuneam și mai devreme, dacă am putea să folosim niște tehnologii adecvate și mai ales dacă ar fi cerere… Aici este problema. Majoritatea zăcămintelor din România se află deja într-o fază avansată de exploatare, iar costul pentru extragerea unui baril este mai ridicat.

Care este producția actuală de țiței în România?

Estimativ, în jur de 5 milioane de tone de țiței. Sunt câteva companii care exploatează, Petrom are undeva la 4 milioane și ceva de tone și mai există și alte companii, care exploatează cantități foarte mici.

Posibile depozite de petrol și gaze naturale, în zone insuficient explorate

Cum apreciați rezervele de țiței și gaze naturale pe care le deține în prezent țara noastră?

Cu câțiva ani în urmă, am făcut un studiu de prognoză privind resursele din România, exceptând bazinul Transilvaniei, și vreau să vă spun că rezultatele sunt destul de promițătoare. Adică, cu un grad avansat de tehnologizare, am putea avea mari sorți de izbândă, dar cu costuri pe măsură.

Un fost profesor al nostru, care la vremea aceea era președintele Comisiei Naționale de Rezerve, ne-a arătat la un moment dat harta României și a spus că nu se mai poate merge decât într-o singură direcție: în adânc. Acesta este secretul. Sunt cantități serioase care ar putea fi extrase – pe de o parte cele nedescoperite și, pe de altă parte, din zăcămintele care au fost deja exploatate, pentru că acolo, după 20-30 de ani, se rearanjează fluidele: hidrocarburile deasupra, apa dedesubt.

În ceea ce privește țițeiul, există potențial în Carpații Orientali, în platforma Moesică – în locurile în care nu prea am căutat, adică în zonele mai coborâte. Iar în privința gazelor, există în primul rând gazele din Marea Neagră și în al doilea rând în Depresiunea Getică.

În vestul țării, zona panonică este una mai aparte, cu zăcăminte la adâncimi mai accesibile. Acolo, cu o tehnologie mai puțin performantă, se poate săpa o sondă cu costuri mai mici și în condiții de securitate. Mai este o particularitate a bazinului Panonian: de la Carei până în sudul Banatului nu mai putem să găsim zăcăminte spectaculoase, dar acestea, adunate, pot să dea cantități importante, chiar cu șase zerouri.

Forajele pentru petrol și gaze au riscuri minime sau zero

Cum sunt protejate în timpul forajelor, respectiv în timpul operării sondelor, pânzele de apă freatică?

În industria de foraj, sonda se sapă pe tronsoane consecutive. După ce se traversează un anumit tronson, separat prin proprietățile sale, se tubează sonda. Fiecare interval este izolat, în sondă existând mai multe astfel de coloane. Prima coloană are rolul de a izola tocmai formațiunile superficiale, din două motive: pe de o parte, pentru că ar interfera cu pânzele freatice, pe de alta pentru că s-ar pierde noroiul de foraj, deci și tehnologic ar fi dezavantajos.

De aceea se sapă o coloană cu diametrul mai mare până la o anumită adâncime, de exemplu cu un diametru de 660 de milimetri, și se introduce o coloană de burlane de oțel. Aceasta este cimentată, adică între burlanul de oțel și exterior se realizează un inel de ciment care izolează. Deci avem o dublă izolare: și cimentul, și coloana.

Urmează o a doua coloană, apoi a treia, a patra etc. Fiecare dintre ele separă un anumit pachet de formațiuni geologice. Probabilitatea ca orizonturi diferite să comunice este extrem de mică. Coloanele sunt proiectate în așa fel încât să asigure izolarea. Și niciun petrolist nu vrea să aibă o sondă pe care nu o poate controla.

Ce riscuri pentru mediul înconjurător și pentru oameni au tehnologiile de explorare utilizate în prezent de către companiile care caută petrol și gaze naturale?

Măsurile legate de protecția mediului au avansat, așa încât la ora actuală toate tehnicile, fie de explorare, fie de foraj, fie de exploatare sunt concepute în așa fel încât riscul să fie minim și în condiții normale să fie zero. Dacă se respectă o tehnologie adecvată, riscurile sunt practic aproape de zero. Deci există tehnologii apte să minimalizeze și chiar să reducă la zero riscul de contaminare.

În vestul țării găsim țiței sau gaze în zăcăminte clasice, nu în șisturi

Ce părere aveți despre potențialul de exploatare a gazului de șist în România? Știm bine, a existat în România o companie străină care și-a declarat interesul pentru această resursă și care a renunțat la concesiunile sale. Ce părere aveți despre această decizie?

Aici sunt două aspecte, unul legat de starea fizică a formațiunilor și celălalt legat de impactul psihologic asupra populației. Pe de o parte, compania care a încercat să exploateze gaze de șist în primul rând nu a găsit o formațiune care să merite exploatată. Mai pot fi zone în care condițiile să zicem că ar fi favorabile, dar cantitatea este relativ mică și nu este rentabil din punct de vedere economic. Pentru gaze de șist s-au făcut încercări în Bulgaria, România, Polonia și Ucraina, vorbind despre regiunea noastră, și practic nicăieri nu s-au găsit condiții favorabile de exploatare.

Iar în ceea ce privește punctul al doilea, privind impactul psihologic asupra populației, acesta este legat de percepția publică și, până la urmă, de manipularea acesteia. Dacă vine popa să spună că știe el care e treaba cu gazele de șist, atunci noi, specialiștii, ce mai facem?!

Au existat în spațiul public numeroase discuții legate de potențialul de gaze de șist care s-ar găsi în vestul României. Există gaze de șist acolo?

În bazinul panonic este mult mai probabil să găsim țiței sau gaze în zăcăminte clasice, în condiții obișnuite, adică în rocă rezervor și nu în roca sursă, adică în șisturi. Și chiar dacă ar exista în șisturi, în bazinul panonic aceste zone sunt relativ discontinue; neexistând o suprafață foarte mare pe care să se facă exploatare de gaze de șist, nu e rentabil. Și atunci nimeni nu se apucă să cioplească un buștean ca să obțină o scobitoare.

O precizare suplimentară: hidrocarburile iau naștere printr-o reacție, iar reacția poate fi accelerată de temperatură sau de presiune. În bazinul panonic temperatura a jucat rolul principal. Dar, în același timp, fiind la adâncime relativ mică, presiunea a fost redusă. Presiunea fiind mică, aceste formațiuni argiloase au rămas relativ poroase, astfel încât gazele au putut migra.

Credeți că estimările care vorbesc despre epuizarea resurselor de petrol ale României în 20-30 de ani sunt plauzibile?

Până la urmă petrolul este ieftin. Chiar și atunci când prețul lui a atins cote foarte mari a fost mai ieftin decât multe alte forme de energie. Când am intrat la facultate mi se spunea „mai avem petrol pentru 20 de ani”, eu le spun acum studenților mei că mai avem petrol pentru 30 de ani. La nivel mondial sunt peste 300 de bazine sedimentare, din care s-au exploatat până în prezent peste 160-170, deci mai există, dar sunt în condiții, să spunem, de frontieră: în apă adâncă, în zone polare, neconvenționale etc.