Magia „Visului…”

Visul unei nopţi de vară
Visul unei nopţi de vară
„Visul unei nopţi de vară” este tratat îndeobşte ca o feerie cu zâne şi elfi, cu îndrăgostiţi şi spirite ale pădurii.

Victor Ioan Frunză, un creator care de fiecare dată ştie ce vrea cu un spectacol, căruia nu i-a lipsit niciodată viziunea asupra unui text pus în scenă, a montat „Visul unei nopţi de vară” la Teatrul Maria Filotti din Brăila, luându-şi acele libertăţi necesare unui creator cu viziune.

Textul shakespearian a fost supus unui tratament de „aducere la zi”, au fost inserate fragmente din alte piese de Shakespeare, din „Filozofia de budoar” a Marchizului de Sade. Decorul şi costumele create de Adriana Grand sunt o combinaţie între fantezismul visului – Oberon şi Titania, banalitatea unui prezent de cartier – cei patru îndrăgostiţi, trupa de actori, un viitor sufocat de tehnică – elfii din suita lui Oberon.

Şi încă e puţin spus despre inventivitatea acestei creatoare, care este de o luxuriantă bogăţie. Pădurea din „Visul” lui Frunză devine un spaţiu în care licorile magice îşi fac efectul, iar acesta este eliberarea de oprelişti şi inhibiţii, descătuşarea.

Cei patru îndrăgostiţi experimentează trăiri de care a doua zi îşi amintesc cu ruşine, Titania îşi satisface poftele cu un măgar, Oberon şi Puck se delectează cu priveliştea acestor pulsiuni. Până a doua zi, când cu toţii se desprind din mrejele visului şi îşi reiau postura diurnă, rigidă, în loja unui teatru. Libertăţi îşi vor permite, de acum încolo, doar actorii din trupa care joacă în faţa curţii.
„Visul unei nopţi de vară” de la Teatrul Maria Filotti Brăila a pus în valoare o trupă, fiecare actor având momentele lui de strălucire, iar ca întreg funcţionând coerent. Nu putem să nu îl amintim pe Richard Balint (în Oberon şi Theseu), o explozie bine articulată de stări.

Actorul s-a remarcat (şi a fost remarcat şi de juriul UNITER care l-a nominalizat pentru cel mai bun actor în rol secundar) în spectacolul „Nevestele vesele din Windsor”, de la Teatrul de Stat Oradea, tot în regia lui Victor Ioan Frunză. Şi nu putem, din nou, să nu amintim muzica lui Tibor Cari, un colaborator statornic al regizorului, care reuşeşte să dea o dimensiune magică spectacolului.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !