De unde vine foamea?

De Lavinia Bratu Ceuță
De unde vine foamea?
Omului, atunci când îi este bine, când face toate cele prezent și cu bucuria fiecărui pas, nimic nu-i este potrivnic. Nici nereușita, nici plictiseala sau vreun gând de o altă nevoie nu-l zăpăcește. Când e vremea de muncă, muncim, iar când e vremea de stat, mâncat, povestit ori plimbat, ne luăm timp asemenea, toate să le putem înfăptui cu bine.

„Când simțim o neliniște sau o nevoință, pesemne spațiul în care ne mișcăm nu este unul favorabil.”

Senzația de foame apare prea des?

Simțiți mereu nevoia de a ronțăi sau de a mânca ceva dulce? Iată un semn că ceva nu faci bine, ceva nu funcționează bine, fie în ce faci, fie în ce ai în mintea ta. Vezi de emoțiile tale! Emoțiile sunt cele care declanșează reacțiile chimice ce aduc hormonii și secrețiile în pragul „strigătului” de nevoie, de foame, „de ceva”…

Toate aceste strigăte apar atunci când:

  • îți este teamă de o situație/de ceva/de cineva;
  • ești dezgustat de ceva/cineva/de tine, de slăbiciunea ta…
  • ai nevoie continuă de mâncare și atunci când ești sătul de toate, depășit de emoțiile și sentimentele trăite în ultima perioadă de timp;
  • simți nevoia să-ți verși furia pe cineva, mâncarea fiind „ceva” din care să poți mușca; nervii asupra cuiva se transpun în mușcătura lacomă din ceva!

Oprește-te din a lua ceva de mâncat când nu ți-e foame! Vezi ce emoție te împinge la nevoia „de ceva”… Stai atent și conștient… „stay true to yourself!”

De unde vine foamea?

  • vine din tubul digestiv, care-și cere activarea enzimelor, nemaiavând hrană de ore bune, spre digerat?
  • vine de la creier, o activitate intens intelectuală și o frământare la care nu-i găsești încă rezolvare te împinge spre un consum energetic și intelectual intens? Toți parcurgem astfel de momente, să nu facem din ele o obișnuință, aceasta este de îndrumat, ori de îndreptat, acolo unde-i cazul.
    sau…
  • foamea vine de la inima noastră, rănită sau nestăpânită de vreun sentiment, dorință, credință? Cine nu a trecut vreodată printr-o despărțire, în care ciocolata sau alte căderi i-au fost mai aproape? Chiar de nu iau durerea cu mâna, măcar și pentru câteva minute gustul suav de cioco poate aduce un pic senin pe cerul sufletelor noastre. Important este ca din aceste mici semne de bine, să ne reclădim și să nu cădem într-o capcană, aceste obiceiuri să le deprindem ca obișnuințe. Doza face mereu diferența!

Când te apucă câte „o foame de lup”, vezi de unde vine, de la trup, minte sau din neliniștea interioară. Și, stai, nu mânca, mai înainte așează-te cu toate gândurile, liniștește-ți mintea și nu mai ciuguli între mese. Nu te pune niciodată la masă nervos, îngândurat sau trist! O astfel de mâncare nu se calculează nutrițional, îngreunează și mai tare starea. În astfel de situații bea o cană mare de apă și pune-te să-ți faci ordine în gânduri. Iar mâncarea, las-o pentru atunci când ești liniștit și bine!