Cutii poştale sau tomberoane?

Desigur, cei care folosesc acest mod de expediere cunosc tarifele şi modul de francare. Din păcate, civilizaţia către care tindem trebuie să ne mai aştepte. Cutiile sunt adesea rupte, sparte, lovite. Nici nu e greu, pentru că materialul nu este similar cu cel din care sunt construite seifurile sau tancurile. Nici nu sunt gîndite ca nişte adăposturi anti-atomice.

Mai sunt unii care le confundă cu coşurile de gunoi sau cu recipientele de recuperare a deşeurilor. Adeseori poştaşii găsesc în aceste cutii tot felul de ciudăţenii, alături de corespondenţa normală: elemente de vestimentaţie, clasicele hîrtii, ambalaje, coji de seminţe, mucuri de ţigări, caiete şi cărţi de şcoală, aparate electronice, telefoane mobile, acte, portofele, fotografii, animale moarte sau vii, deşeuri biologice umane, fiare, lemne, materiale de construcţie, tigăi, etc., etc.

Sfaturi pentru hoţi

Obiectele găsite aici, de oarecare importanţă (acte, portofele, telefoane mobile, etc.), sunt culese şi predate serviciului de cartare. Ulterior, acestea sunt trimise la Poliţie, care va încerca elucidarea pierderii sau furtului actelor şi a celorlalte. Ideea recuperării astfel, cel puţin a actelor furate odată cu portofelul cu bani, ne determină să facem un apel către bunii noştri concetăţeni, calificaţi întru hoţie, să-şi mântuiască măcar o parte a sufletului.

Dragii noştri hoţi! Dacă tot aţi luat banii din portofelul furat, faceţi-vă un bine şi mai atenuaţi din blesteme: puneţi actele (care oricum nu vă mai trebuie) în prima cutie poştală. Poştaşii vor avea grijă ca ele să ajungă la proprietari. Că de furat, degeaba v-am spune să n-o faceţi, că noi am fi singurii care am auzi…

Marko Stefanovici