Copii români răpiţi de statul italian

Reactualizat la:
17Comentarii
Copii români răpiţi de statul italian
Tribunalul de minori din Bologna a lasat o familie de romani fara copii. Motivul – micutii sunt suspect de bine educati si de inteligenti, ceea ce denota ca mama lor nu poate fi decat lipsita de afectiune si severa cu ei.

In dupa-amiaza de 30 octombrie a anului trecut, o romanca stabilita in Italia s-a dus sa-si ia copiii de la scoala. A mers mai intai unde invata Richard, baiatul cel mare. “Iesisera toti copii, dar Richard nu mai aparea. Si mi-a sunat telefonul. Erau cei de la serviciile sociale. «Doamna, nu va mai duceti sa luati copiii, ca i-am luat noi. Sa veniti sa va citim decretul»”, isi aminteste Claudia, mama lui Richard (11 ani), a Mariei (9 ani) si a lui Melody (7 ani). La inceput nu a inteles ce se intampla. “Stati sa iau mai intai copiii si o sa vin!”, le-a spus romanca. “Nu, nu il mai asteptati pe baiat, nu va mai duceti nici la fete. Copiii sunt la noi”, i-au raspuns cei de la serviciile sociale. Mama a cazut din picioare.
De patru luni, bunicii de la Oltenita isi asteapta nepotii sa le deschida poarta. De patru luni, ursuletii de plus, acuarelele si caietele n-au mai fost atinse de manute nerabdatoare, in casa romanilor din Rimini. De patru luni, parintii se lupta intre avocati si psihologi, se roaga si la Tribunal, si la Dumnezeu sa-si vada copiii acasa. Ii pot vedea doar la o saptamana cate o ora, in conditii de interogatoriu. Micutii sunt tristi, bolnavi, chinuiti, imbracati in haine murdare si incaltati cu pantofi rupti. Iar in ora in care ii vad, parintii nu au voie nici macar sa planga.

Motivul pentru care au fost luati copiii: lipsa afectiunii materne. Concluzie trasa de o asistenta sociala in varsta de 24 de ani, care are ca pregatire o scoala postliceala de trei ani. Ajutorul l-a dat Tribunalul pentru minori din Italia, o institutie pe care un grup de parlamentari italieni a pus eticheta de “fascista”. Familia s-a mutat in 2003 in Italia, la Rimini. Au inchiriat un apartament de trei camere intr-o vila de langa plaja. Aveau ceva bani stransi, iar cu ei tatal a pornit o afacere de transporturi intr-un oras din Sicilia.

Invatata cu serviciile sociale care o ajutasera si indrumasera de multe ori in Franta, unde copiii s-au nascut si au locuit pentru o vreme, cand a ajuns in Italia, Claudia s-a adresat serviciilor sociale italiene. Nu cunostea limba italiana si avea nevoie de informatii pentru a-si inscrie copiii la scoala si la un doctor, pentru a le face un permis de sedere.

In septembrie 2004 a mers la Azienda Unità Sanitaria Locale di Rimini, institutia care reuneste toate formele de servicii sociale si medicale din localitate. A fost preluata de asistenta sociala Ilenia Pierloni, o tanara de 24 de ani, care nu cunostea nici o limba straina, asa ca prin gesturi, in franceza, in romana, in engleza Claudia a reusit sa-i explice cat de cat situatia familiei sale. Asistenta i-a stabilit mai multe intalniri la serviciile sociale, la care romanca s-a prezentat.

In timp, cele doua femei s-au imprietenit, iar romanca i-a marturisit amical Ileniei Pierleoni ca relatiile cu sotul au cam avut de suferit, pentru ca acesta e foarte mult plecat de acasa de cand si-a deschis firma. A fost momentul in care asistenta sociala, o fata mai putin populara din cauza unui defect fizic foarte vizibil, pe fata, a inceput sa faca presiuni asupra romancei, pentru ca aceasta sa-si paraseasca sotul. “Suna la mine la serviciu, suna peste tot, chiar s-a dus la scoala si le tot intreba pe invatatoare daca sunt tratati rau copiii mei”, spune Claudia. Invatatoarele copiilor isi amintesc, la randul lor, ca acea “ragazzina” (fetiscana) a venit la scoala si a incercat sa le faca sa spuna ceva de rau despre Claudia, despre sotul ei si despre felul in care sunt tratati copiii. Nu a reusit.

Presiunile din partea Ileniei Pierleoni au continuat sub diverse forme, asa ca in martie 2006 romanca a facut la AUSL o plangere impotriva asistentei. Plangerea insa nu mai este de gasit si se pare ca cei de la AUSL nu s-au obosit sa o inregistreze. La inceputul verii lui 2006, Ilenia Pierleoni a venit acasa la romani cu o oferta de “pace”. A anuntat-o pe mama ca serviciile sociale vor plati pentru ca Richard, Maria si Melody sa-si petreaca vara intr-o colonie de vacanta din oras. Claudia a fost multumita de oferta si si-a aranjat programul la serviciu astfel incat sa-i poata lua si aduce pe micuti de la colonia de vacanta.

De altfel, in Italia, romanca a acceptat de la inceput sa lucreze pe un post de vanzatoare intr-un complex comercial (desi are o licenta in filologie la Universitatea din Bucuresti si vorbeste cinci limbi straine, iar acum este in an terminal la a doua facultate), tocmai pentru ca programul de lucru (de patru ore, sase zile pe saptamana) ii permitea sa se ocupe mai mult de copii.
De Ilenia Pierleoni nu a mai auzit pana in martie 2007, cand s-a anuntat intr-o vizita “prieteneasca”, desi Claudia abia suferise o operatie si nu se simtea deloc bine. Cand a vazut-o pe asistenta sociala intrand in casa insotita de o alta femeie, romanca i-a spus ca ar fi fost politicos sa o anunte ca mai aduce pe cineva. Asistenta sociala s-a simtit atat de jignita, incat a inceput sa vorbeasca urat si pe un ton ridicat. Atunci Claudia a rugat-o sa iasa din locuinta. Dupa ce a refuzat de cateva ori si a facut un scandal care s-a auzit in tot imobilul, Ilenia Pierleoni a parasit locuinta. Apoi, n-a mai auzit nimic despre serviciile sociale. Pana in ziua in care i-au fost luati copiii. Monica, prietena cu care era la scoala atunci cand au anuntat-o ca i-au luat copiii, a ridicat-o de pe jos si a curatat-o.
Claudia a plecat spre sediul AUSL, cu speranta ca fusese o neintelegere, o greseala de nume. Intr-un birou de la serviciile sociale o asteptau politisti, psihologi, asistenti sociali. I-au comunicat ca i-au fost luati copiii pentru ca nu a colaborat cu serviciile sociale, i-au citit decizia Tribunalului pentru minori care cerea ca micutii sa fie luati de AUSL in grija. I s-a mai spus ca s-au primit telefoane anonime care anuntau ca sunt probleme cu copiii si ca invatatoarele au declarat ca au vazut-o de multe ori urmarind lectiile copiilor cu o bata in mana, din curtea scolii. Aberatii, barfe, presupuneri.

De la Ausl, mama s-a intors la scoala copiilor. Invatatoarele au plans si i-au povestit cum au fost ridicati copiii, cu doua patrule de politie, ca si cum ar fi fost vorba despre infractori periculosi. Initial, directoarea scolii a refuzat sa lase “echipa” venita sa-i ridice pe copii. I-a legitimat si le-a explicat ca nu scrie nicaieri in decizia data de Tribunal ca acei copii trebuie ridicati de la scoala. Una dintre invatatoare a luat-o pe Maria si s-a ascuns cu ea. Directoarea scolii a primit insa o confirmare de la Tribunalul pentru minori ca trebuie sa predea copiii, asa ca s-a conformat. Mai greu a fost sa o convinga pe invatatoarea Mariei sa dea fetita. “Fetita mi-a fost incredintata de mama ei dimineata, nu o pot da decat mamei”, le-a spus invatatoarea, care a trebuit sa cedeze pana la urma. Cat despre bata de baseball… “Copiii invata la etajul doi. Cum ar fi putut mama sa vada in clasa si sa-i ameninte cu o bata? Nu ne-a spus nimeni, niciodata de vreo bata. Ar fi vazut ceilalti parinti, ar fi vazut vecinii din imobilele de langa scoala”, ne-a spus invatatoarea lui Melody.

Abia a doua zi dupa ce au fost luati, Claudia Amut si-a putut vedea copiii, in conditii de interogatoriu, intr-o camera de la AUSL. Intalnirea era inregistrata, iar la ea asistau mai multi asistenti sociali. I s-a spus mamei ca, daca vorbeste in alta limba decat italiana, daca pomeneste ceva despre proces sau le pune intrebari copiilor legat de acuzatiile aduse de AUSL, intalnirea va fi intrerupta. “Copiii plangeau incontinuu si intrebau: «De ce, mama, de ce?». De cate ori incercam sa-i linistesc, spunandu-le ca vor fi in curand acasa, asistentii sociali tipau la mine: «Nu spuneti minciuni la copii».” Familia a angajat unul dintre cei mai buni avocati din Rimini pentru a-si recupera copiii. Decretul prin care ii erau indepartati copiii l-au primit, in scris, acasa, abia la jumatatea lunii noiembrie. Decretul care hotara ridicarea “de urgenta” a copiilor este dat de Tribunalul pentru minori din Bologna la 14 septembrie, in baza cererii facute de AUSL in iunie. “Urgenta” a fost aplicata, prin luarea copiilor, abia dupa o luna si jumatate, timp in care mama nu a fost in nici un fel avertizata. Cand a intrebat la AUSL de ce i s-au luat copiii fara sa fi fost mai intai anuntata oficial sau macar prevenita, i s-a raspuns ca, fiind imigranta, ar fi putut fugi cu copiii din Italia, iar decretul n-ar mai fi putut fi pus in aplicare! Primul decret este dat in baza articolelor 333 si 336 din Codul civil italian, care arata ca minorii pot fi indepartati de parinti daca prezinta semne de lipsa de afectiune. In decizie, procurorii repeta, practic, raportul inaintat de Ilenia Pierleoni. Se spune ca mama este lipsita de afectiune si neadecvata in relatiile cu minorii si ca acestia dau semne vizibile de lipsa de afectiune materna. In decret se mai sustine ca apartamentul in care traieste familia – o locuinta de trei camere, intr-o vila cu vedere la plaja din Rimini – este “neadecvat”. In decret se mai spune ca o fosta invatatoare a Mariei ar fi sunat la 114, numarul la care sunt anuntate abuzurile impotriva minorilor, si a spus ca fetita pare sa fie maltratata. La dosar nu exista insa nici o declaratie a invatatoarei respective si nici desfasuratorul de la 114. Piesa de “rezistenta” care a dus la luarea copiilor a fost un raport facut de coordonatorul de la colonia de vara la care mersesera copiii in 2006. Raportul nu este semnat, nici datat, iar numele mamei nu apare decat ca (…).
“In general, doar unul dintre copii purta echipamentul si gustarea pentru toti, intr-un rucsac. Acest lucru provoca haos, pentru ca nu se intelegeau, se acuzau reciproc ca si-au uitat gustarea acasa (…). Cand trebuiau sa intre in mare, copiii pretindeau ca un anumit educator sa-i tina de mana. De cele mai multe ori erau refuzati, iar ei plangeau. (…) La masa, Maria varsa des paharul, arunca uneori cu mancare in ceilalti copii si, daca voia sa stea pe un anumit scaun, ii muta pe toti ceilalti de la masa. (…) Cei trei frati se aruncau pe anumiti educatori, ii imbratisau spunandu-le «te iubesc foarte mult» (…).” Toate acestea au fost considerate de Tribunal ca semne ale lipsei afectiunii materne. Iar faptul subliniat in raport cum ca micutii “gandesc repede, subtil, se exprima intr-un limbaj superior mediei, sunt foarte buni la matematica, stiinte, limbi staine” si folosesc cutitul si furculita cand mananca a fost vazut drept un semn ca mama este foarte severa. Raportul facut de Ilenia Pierleoni, pe care se bazeaza in exclusivitate decizia Tribunalului, nu contine nici o dovada scrisa, nici o declaratie semnata a vreunui martor. Faptele sunt prezentate in termeni ca: “Se pare ca”, “am auzit ca…”, “este posibil ca…”. Decizia Tribunalului mai prevedea ca mama sa-si poata vedea copiii doar o ora o data la doua saptamani. Cei mici au fost trimisi sa locuiasca intr-o casa de tip familial.

Mama a facut, prin avocat, o cerere de anulare a decretului. A fost respinsa, insa a fost chemata pentru audienta la 9 ianuarie. Dupa audienta, Tribunalul pentru minori decide din nou in defavoarea romancei. A renuntat la acuzatia de rele tratamente, anuntate “printr-un telefon anonim”, dar a concluzionat ca minorilor le este mai bine la orfelinat. “Unde se afla acum, minorii traiesc experiente de socializare de care s-au aratat mirati, ca si cum le-ar fi vazut pentru prima data, cum ar fi sa petreaca o dupa-amiaza cu prietenii, sa invite pe cineva la pranz, sa practice un sport, sa priveasca un desen animat”, se spune in decizie. Toate acestea sunt insa contrazise de fotografii si de marturisirile pe care ni le-au facut prietenii – italieni si romani – ai familiei, vecinii, invatatoarele.

Magistratii nu au vrut insa sa audieze nici un martor propus de avocatul romanilor. S-au multumit doar cu raportele facute de invatatoarele copiilor. Toate aceste rapoarte sunt mai mult decat laudative la adresa copiilor, dar si a parintilor. Copiii sunt descrisi ca veseli, bine imbracati, ingrijiti, foarte buni la invatatura (toti trei sunt primii din clasa lor, desi limba lor materna nu e italiana).
Copiii sunt tinuti intr-o locuinta de tip familial, aflata la 40 de kilometri de Rimini, intr-o zona de munte, desi clima de acolo nu le face bine lui Richard si Mariei, care sunt astmatici. Cei trei i-au povestit mamei ca sunt obligati sa vorbeasca numai in italiana, ca sunt obligati sa mearga la biserica catolica (desi ei sunt ortodocsi). Seara isi pot spune rugaciunile doar in italiana. “Invatatoarea mea e buna, ma lasa sa plang in clasa”, i-a marturisit Melody mamei. Maria se trezeste noaptea, plange si isi cauta parintii. Copiii au fost avertizati ca la intalnirile cu mama sa nu planga, pentru ca “mama este bolnava la cap”. Mamei i s-a spus, de asemenea, ca in fata copiilor sa nu vorbeasca despre proces, ci sa sustina ca este bolnava. A fost avertizata ca, daca va plange, intalnirile cu copiii vor fi sistate. “Uneori imi mai dau lacrimile, iar ei se sperie si vin si mi le sterg cu manecuta de la bluza lor”, spune Claudia Amut. Anul trecut, Richard a suferit o operatie complicata la un testicul, iar Maria a fost programata pentru a i se efectua o biopsie pentru o pata pe care o are pe cap.

Desi mama a cerut prin Tribunal ca minorii sa fie dusi la programarile inscrise in carnetele lor de sanatate, cei de la serviciile sociale nu au facut pana acum acest lucru. Casa de tip familial in care se afla copiii este intr-o zona mai putin dezvoltata din Italia. Astfel ca multe familii din zona si-au facut o afacere din a tine aceste case de tip familial, daca e sa ne luam dupa numarul lor. In afara de cei care conduc casa, la copii mai vin educatori cu care fac lectiile, asistenti sociali. Pana la o noua decizie judecatoreasca, acesti copii si mama lor disperata aduc fonduri pentru AUSL si hranesc o multime de angajati ai institutiei – administratorii caselor familiale, educatori speciali pentru copii, asistenti sociali, psihologi si psihiatru pentru mama etc.

Tribunalul pentru minori este una dintre cele mai contestate institutii din Italia. A fost infiintat de Mussolini, in 1934, de unde si eticheta de instrument fascist care i se da foarte des. Intr-un proiect de lege propus in parlamentul italian se cere desfintarea acestui tribunal, care se bazeaza pe opiniile personale ale judecatorilor, pe presupuneri si barfe ale asistentilor sociali, pe date neverificabile, in general.

Parlamentarii italieni care sustin acest proiect de lege vorbesc despre sute de sinucideri (522 de persoane numai intre 1998 si 2000) – mame, tati, bunici, care si-au luat viata dupa ce copiii le-au fost ridicati din ordinul Tribunalului pentru minori.

Parlamentarii italieni dau si mai multe exemple in care copiii au fost indepartati de parinti doar in baza presupunerilor facute de asistente sociale foarte tinere si putin pregatite. Unul dintre ele, petrecut in 1999, a facut valva in presa italiana. Doi copii, frati, au reusit sa scape din orfelinatul in care fusesera dusi si sa se intoarca, legal, la parintii lor, doar pentru ca s-a stabilit ca asistentii sociali in grija carora fusesera dati i-au abuzat sexual.

SURSA: Romanian Global News



17Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor