Consulul Serbiei la Timisoara inca n-a aflat ca romanii timoceni au fost recunoscuti. Din august!

5Comentarii
Consulul Serbiei la Timisoara inca n-a aflat ca romanii timoceni au fost recunoscuti. Din august!
Am o noua curiozitate pentru saptamana aceasta: daca un deputat sarb din Romania are o droaie de drepturi pentru ai lui dar tinde sa devina econom cand este vorba de drepturile pe care ar trebui sa le acorde Serbia timocenilor…
  • Sârbii lui Gvozdenovici au drepturi. Românii timoceni mai trebuie să viseze la ele
  • Voi fi primita, la Consulatul General al Republicii Serbia din Timisoara, de catre Excelenta Sa Dragomir Radenkovic, consulul general. Diplomatii sunt mult mai precauti cu spusele lor, va trebui sa incerc sa fim cat mai exacti cu privire la subiect – nu doresc doar o intalnire de socializare. Il intreb pe domnul consul daca doreste sa vorbim engleza sau romana. Doresc ca oferta cu engleza sa fie un gest de curtenie din partea mea. Imi raspunde cu aceeasi curtenie si imi spune ca ii e egal, dar sa folosim limba tarii gazda, si ii admir romana coerenta si nepripita pe care o vorbeste. Perfect – daca vorbeste rar, romana ramanand, totusi, o limba care-i cere putina gandire, am prilejul sa fiu si mai atenta cu ce scriu. Si am presimtirea ca voi avea la ce sa fiu atenta.
    R.B.: – In contextul in care o parte din statele UE au recunoscut Kosovo, se gandeste Serbia sa nu mearga mai departe pe drumul aderarii la UE?
    D.R.: – Da, trebuie sa spunem asa: ca noi am fost spre UE si trebuia sa semnam acest acord de asociatie si stabilizatie cu UE, prin care noi deveneam un candidat oficial la aderarea la UE. Acum avem o situatie noua, cu aceasta independenta unilaterala pe care si-a declarat-o Kosovo, si trebuie sa reexaminam strategia noastra spre UE. Sigur ca exista acest lucru ca prioritate generala.
    R.B.: – Deci nu e o usa inchisa definitiv fata de Europa.
    D.R.: – Nu e o usa inchisa ci o situatie in care, cum spuneam, trebuie sa analizam strategia noastra, pozitia noastra spre UE.
    R.B.: – Kosovo este singurul punct pe care Serbia il reproseaza statelor UE?
    D.R.: – Da, asa este. Semnarea acestui acord de asociatie si stabilizatie in urma caruia, in timp, am deveni membri ai UE, a fost prioritatea noastra. Tot ce poate fi reprosat, asta e.
    R.B.: – Iata, Serbia a avut recent alegeri si pro-occidentalul Tadici a fost reales. Este cunoscuta pozitia pe care a avut-o pana acum, de a duce Serbia pe drumul spre integrare. Daca punctul Kosovo este singurul pe care tara dumneavoastra il reproseaza statelor UE, putem intelege ca Serbia nu ar vedea motive sa se opreasca din armonizarea cu cerintele europene, drum pe care a pornit?
    D.R.: – Bineinteles, cu exceptia acestui punct.
    R.B.: – Atunci as vrea sa vobim despre pasii care sunt de facut in ceea ce priveste minoritatile nationale. Desigur, ma intereseaza in primul rand cea a romanilor. Zilele acestea, Romania a dat inca o dovada de prietenie Serbiei, prin nerecunoasterea independentei pentru Kosovo. In februarie 2005, la Varset se deschidea un consulat roman, in prezenta ministrilor nostri de externe. In Banatul Sarbesc exista circa 30.000 de romani, in Timoc se pare ca vorbim de un numar de zece ori mai mare de romani. Ministrul nostru de externe de atunci, Razvan Ungureanu, a declarat ca acest consulat din Varset este doar un prim pas si ca spera ca Romania sa deschida o reprezentanta consulara si in Valea Timocului, “cand va veni timpul”. In contextul in care noi, romanii, am mers mai departe pe drumul relatiilor de apropiere cu Serbia, a venit acest timp?
    D.R.: – Aceasta idee, despre consulatul din Valea Timocului, pana acum nu a fost initiata oficial de catre Romania. Al doilea punct este ca, prin ultimul recensamant, in jur de 42.000 de oameni s-au declarat vlahi.
    R.B.: – Ce sunt “vlahii”, pana la urma?
    D.R.: – Ceva ce este un grup etnic special. Fiecare are drept sa se declare cum se simte. Ei s-au declarat acolo ca vlahi, ca grup etnic particular.
    R.B.: – In august 2007, Serbia recunostea existenta romanilor timoceni, ca minoritate etnica vorbitoare de romana. Pe cine credeti ca a recunoscut statul dumneavoastra, daca spuneti ca in Serbia, dupa recensamant, exista doar 30.000 – 35.000 de romani, pentru ca acestia sunt doar romanii din Voivodina?
    D.R.: – Eu ma refer doar la ce a fost la recensamant, au fost in jur de 40.000 de vlahi. In Serbia, fiecare spune “eu sunt ungur”, “eu sunt roman”, “eu sunt vlah”. Avem 35.000 de romani si cam 40.000 de vlahi.
    R.B.: – Ce inseamna “vlahi” pentru sarbi?
    D.R.: – Un grup etnic particular.
    R.B.: – Care nu e format din romani?
    D.R.: – Nu, sunt vlahi.
    R.B.: – Dar ei ce vorbesc?
    D.R.: – Eu asta nu stiu exact.
    R.B.: – Atat studiile lingvistice care s-au realizat acolo in ultimii ani, dar si perceptia mea personala, imi arata ca limba vorbita de minoritarii romani si vlahi de pe Valea Timocului si in toata Serbia de Rasarit, unde, in multe lorucri, acesti romani sunt majoritari, este limba romana veche. Inteleg ca instrumentul dumneavoastra de lucru este un recensamant dar, de atunci, de la acel recensamant, tara dumneavoastra a recunoscut ca acolo exista un grup etnic care vorbeste, ca limba materna, romana.
    D.R.: – Eu nu pot intra in aceasta discutie pentru ca nu sunt un expert in lingvistica. Ce pot sa va spun este rezultatul acelui recensamant.
    R.B.: – Daca se va face si mai clar, prin Belgrad, ca oamenii de acolo sunt vorbitori de romana, devine oportuna ideea deschiderii unui consulat roman acolo?
    D.R.: – Nu pot sa dau un raspuns, aceasta tema nu s-a deschis inca.
    R.B.: – Din datele pe care le am, ministrului nostru de externe, Adrian Cioroianu, i se va ridica din nou, dinspre politicienii romani, aceasta dorinta, de a avea acolo un consulat romanesc. Din experienta dumneavoastra, cat timp trece de la inceperea discutiilor dintre state, in vederea realizarii acestui lucru, si pana la a se intampla ceva, practic?
    D.R.: – Nu exista o perioada fixa. Depinde de mai multe lucruri. Din practica de pana acum nu se poate trage o concluzie.
    R.B.: – In contextul in care, iata, cele doua state schimba “acte de prietenie”, credeti ca genul acesta de dorinte dintre tarile noastre ar trebui amanate din cauza problemei Kosovo?
    D.R.: – Situatia din Kosovo si Metohia este prima noastra prioritate, evident. Cu toate acestea, relatiile noastre bilaterale se dezvolta bine – lucru care a fost aratat si de vizita recenta a domnului presedinte Basescu la Belgrad cat si a domnului presedinte Tadici in Romania. Noi avem niste domenii de colaborare si cooperare pe care dorim sa le tinem si sa le dezvoltam si un dialog politic la nivel inalt care se mentine permanent, avem dialog si la alte multe nivele, avem interes comun in cooperarea economica, dorim sa ridicam valoarea schimburilor comerciale, avem proiecte de infrastructura comune. Din pacate, avem aceasta declaratie de independenta unilaterala, dar mergem inainte cu relatiile cu Romania, ca vecin si ca tara cu care avem relatii bune de colaborare. R.B.: – Atunci care vor fi urmatoarele puncte pe care le va aborda Serbia pentru stabilizarea situatiei cu drepturile romanilor din Timoc?
    D.R.: – Ce pot sa spun e ca minoritatea romana din Serbia, precum si minoritatea sarba din Romania, au toate drepturile sa-si exprime capacitatile lor, si ambele minoritati sunt multumite cu pozitia lor si, prin asta, noi consideram ca cele doua minoritati sunt podul de buna vecinatate intre statele noastre.
    R.B.: – Spuneti ca ambele minoritati sunt multumnite cu pozitia lor deci si romanii din Serbia. Dar prin asta contraziceti semnalele clare si grave pe care le dau romanii nostri din Timoc!
    D.R.: – Noi nu privim asa – vorbim de cei care s-au exprimat ca minoritate romana. Noi am avut acest recensamant. “Atat si atat sunt unguri”, “atat si atat sunt romani”. Eu nu fac diferenta, daca romanii acestia sunt la Varset sau altundeva.
    R.B.: – Dar, domnule consul, in ceea ce priveste romanii din Timoc, vorbim de o populatie recunoscuta de Serbia ca minoritate etnica! Inteleg ca, pentru dumneavoastra, acest recensamant este ultima statistica la care va raportati, dar atata vreme cat oamenilor de acolo li s-au sugerat mai multe categorii de raspuns, la recensamant, cum ca ar fi “vlahi” sau “romani”, ei s-au declarat folosind termeni care acopera acelasi lucru, dupa cum recunoaste, acum, statul dumneavoastra.
    D.R.: – Cei din Valea Timocului trebuie sa se exprime in cadrul unlui recensamant. In Serbia nu se interzice nimanui sa se exprime cum simte.
    R.B.: – Ne-am pastrat pana acum pe linia generalului. In lipsa unor statistici de ultima ora, sa mergem la particular. Serbia este un stat laic. Deci biserica trebuie sa tina cont de deciziile politice. Spuneti-mi, va rog, ce intelege sa faca Serbia pentru ca presiunile Bisericii Ortodoxe Sarbe asupra credinciosilor care aleg ortodoxia romana ca forma de exprimare a drepturilor religioase, in Valea Timocului, sa inceteze?
    D.R.: – Eu cred ca nu exista acolo aceasta presiune. Este vorba de relatii dintre doua biserici si nu as dori sa intru in asta. Noi nu ne implicam in aceasta parte. R.B.: – Dar atunci cand situatia dintre cele doua biserici a dus si la nerespectarea drepturilor oamenilor, nu trebuie sa intervina statul? Stiti ca, in Timoc, episcopul sarb Iustin a instigat la violenta pe credinciosii sarbi fara de cei romani, ca preotul Boian Alexandrovici, care a ridicat prima biserica romana de acolo, a fost condamnat la puscarie cu suspendare, ca a fost amenintat cu moartea de mai multe ori, ca oamenii care vor sa cheme preot romanesc la inmormantari au fost amenintati cu moartea in mai multe randuri, ca sunt descurajati din a merge la slujba in romana si ca, iata, nu mai departe de ianuarie 2008, un om a fost omorat pentru ca a cantat in romana, la o petrecere a romanilor – iar acest lucru s-a intamplat din instigarea unui preot ortodox sarb?
    D.R.: – Eu despre asta nu am cunostinta. Despre aceste puncte…
    R.B.: – Dar in cazul in care exista dovezi clare ca aceste lucruri au avut si au loc, nu este o situatie in care statul sarb ar trebui sa intervina mai ferm?
    D.R.: – Nu am cunostinta despre aceste cazuri. Nimeni nu a venit cu asa ceva la mine. Vorbesc: pana acum. Sunt aici de la 3 ianuarie anul trecut si am fost investit oficial in 19 ianuarie. De atunci nu am primit informatii in legatura cu asa ceva.
    R.B.: – Veti accepta sa primiti si sa studiati documentatie in legatura cu aceste incalcari ale drepturilor romanilor?
    D.R.: – Da, de ce nu?
    R.B.: – Din cele care vin odata cu recunoasterea unei minoritati entice este si scoala in limba acelei minoritati. Ce va face Serbia ca scoala sa nu existe doar pe recomandarile de pe hartii, in aceasta zona?
    D.R.: – In domeniul minoritatilor, situatia este buna in Serbia. Exista scoli in limba romana – chiar si doua licee. Bine, aici (n.n.: in Romania) este unul, prin comparatie, dar nu asta conteaza. Exista catedra de limba romana la nivel universitar, la Novi Sad si la Belgrad. Situatia este buna, si asta s-a recunoscut cu fiecare ocazie. Aici, in Romania, in ceea ce priveste minoritatea sarba, exista niste sate sau orase mici unde sarbii ar dori mai multe posibilitati pentru scoli. Vom vedea cum sa acoperim aceasta dorinta.
    R.B.: – Dar, in Valea Timocului, copiii nu pot invata in limba romana in nici o scoala.
    D.R.: – Eu nu stiu situatia despre Valea Timocului pentru ca nu am vazut exact situatia. Ce stiu e ca avem, prin recensamant, cati s-au declarat ca romani. Nu stiu exact care e numarul copiilor. In multe localitati si aici avem un numar al copiilor sarbi care nu au scoala lor. Dar merg la scoli in limba romana.
    R.B.: – Un ultim punct in ceea ce priveste drepturile romanilor timoceni ar fi daca Serbia este dispusa a accepta presa in limba minoritatii romane de acolo. Pana acum exista o agentie de presa dar nu si, de exemplu, licenta pentru o televiziune locala in limba romana, pentru ca aceatsa licenta nu a fost oferita de la Belgrad.
    D.R.: – Exista programe la televiziuni si la radio, pentru romani, si exista si presa scrisa. E o situatie buna, in general. In legatura cu situatia drepturilor romanilor din Serbia, aceasta minoritate e multumita cu situatia ce exista acolo.
    R.B.: – Domnule consul, la fiecare intrebare pe care v-am pus-o in legatura cu drepturile nerespectate ale romanilor timoceni, mi-ati raspuns aratandu-mi ce drepturi au romanii din Serbia – dar dumneavoastra vorbiti despre Voivodina. Dar, in ciuda recensamantului la care dumneavoastra faceti intotdeauna apel, statul dumneavoastra a recunoscut, in august, anul trecut, existenta acestor romani in Valea Timocului iar eu despre ei vorbesc, acolo sunt problemele! Si aceasta minoritate NU e multumita cu drepturile pe care le are acolo.
    D.R.: – V-am raspuns asa pentru ca eu nu stiu cati s-au declarat romani acolo in zona. Eu pot sa va dau prin E-mail sa vedeti situatia. Asa cum s-au declarat. Asta e relevant pentru mine.
    R.B.: – Domnule consul, sunteti consul general al Serbiei in Romania, la Timisoara, vorbim despre atitudinea statului dumneavoastra in legatura cu un grup minoritar recunoscut, atitudine care ne priveste pe noi, ca romani, pentru ca acei oameni sunt romani! Scuzati-ma ca va intreb deschis, dumneavoastra stiti despre aceasta recunoastere din august 2007?
    D.R.: – Dar nu sunt sigur la ce se refera… De e “roman”, e un lucru, de e “vlah”, e alt lucru. Pentru ca nu exclud ca, intre cei 35.000 de romani declarati la recensamant, sa fie si cativa de acolo care s-au declarat asa.
    R.B.: – Atunci, daca asta ar fi fost situatia, de ce s-ar fi avut nevoie de un act al Serbiei care sa confirme existenta acestei minoritati etnice? In august 2007 erati consul aici. Consul al Serbiei in Romania, lucrand cu date despre sarbi si romani. Nu stiti despre ce este vorba in aceasta recunoastere, atata vreme cat ea face referire la romani, deci o minoritate a statului in care sunteti consul?
    D.R.: – Eu nu am primit nimic oficial de la Belgrad… Am citit doar in ziare…
    R.B.: – Intarzie curierii sarbi cu documentele diplomatice oficiale?
    D.R.: – Am gasit aceasta stire doar in ziare romanesti – si chiar si acolo a fost interpretata diferit.
    R.B.: – Deci consulul nu stie ce grupuri minoritate sunt in Serbia, cand este vorba de romani?
    D.R.: – Eu stiu oficial cati sunt acolo, cum s-au declarat oamenii in Serbia. Normal ca eu nu pot sa stiu exact numarul din fiecare zona…
    R.B.: – Cum se poate sa nu stiti ce se intampla in tara dumneavoastra, cu minoritatea statului in care activati ca si consul? N-ati avut curiozitatea de a cere o informare de la Belgrad, atunci cind ati auzit de aceasta recunoastere, din presa? Suntem doua state vecine si… prietene… nu sunteti in Burkina Faso, undeva departe, peste mari si tari, sunt minoritati despartite de tara mama doar printr-o granita!
    D.R.: – Si la intalnirile de aici, si la cele din Serbia, toti s-au referit doar la ziare… R.B.: – Domnule consul, avem o problema in curgerea acestui interviu. Daca eu va intreb despre drepturi ale romanilor din Timoc, in baza unei recunoasteri a statutului lor, in tara dumneavoastra, si dumneavoastra inca nu ati aflat oficial ca ei au foat recunoscuti ca minoritate, nu vad o logica sa continuam pentru ca eu ma refeream la pasii care trebuie facuti in virtutea acestei recunoasteri, dat fiind ca ea, finalmente, exista. Poate nu e vina dumneavoastra ci a Belgradului, nu stiu. Asa ca sa lasam aceste intrebari pe mai tarziu. Spuneti-mi, va rog, daca ministerul nostru de externe va solicita Belgradului sa fiti informat despre deciziile tarii dumneavoastra in legatura cu minoritatea romana din Serbia, veti putea fi de acord sa mijlociti problemele pe care vi le aducem in legatura cu toti romanii din Serbia?
    D.R.: – Nu am inteles a doua parte din intrebare. Ce inseamna “sa mijlociti”?
    R.B.: – Scuze, era o intrebare mai lunga, dar doar din dorinta de a fi clara cu contextul. Inseamna “cel care e la mijloc si lucreaza cu ambele parti”. The person that deals with both sides and tries to solve the stuff that comes, passing the problems where it is needed. The liaison officer, you know, as you should be, as a consul, for example.
    D.R.: – A, inteleg.
    R.B.: – Deci veti putea fi acest mijlocitor, dupa informarea corespunzatoare?
    D.R.: – Mi se pare ca, in aceasta abordare, este o mica neintelegere. Ca si consul aici, sunt responsabil de ce se intampla in aceasta zona, in patru judete. Eu sunt responsabil in primul rand pentru afaceri consulare, pentru probleme de deservire economica. Sunt responsabil pentru minoritatea sarba. Dar nu pentru problemele cu minoritatea romana din Serbia.
    R.B.: – Dar sunteti si reprezentant al Serbiei, mijlocitor, cum spuneam, pentru problemele dintre state, in zona aceasta. Este una dintre indatoririle unui consul, sa preia problemele care trebuie sa ajunga la Belgrad. Si sa vorbeasca in numele acestuia.
    D.R.: – Daca mi se adreseaza cineva din autoritati cu probleme concrete, eu transmit la Belgrad.
    R.B.: – N-o sa ma trimiteti la ambasadorul dumneavoastra de la Bucuresti daca va transmit probleme care tin de zona invocata, nu-i asa? V-am intalnit vinerea trecuta la mitingul Uniunii Sarbilor din Banat, destinat sustinerii sarbilor din Kosovo. Era si episcopul sarb Luchian acolo, episcop al Timisoarei, care poate oricand sa se mute in Timisoara. Ca exemplu de problema locala, care are legatura cu discutia noastra, partea fara rost, episcopul Bisericii Ortodoxe Romane, PS Daniil, din Varset, este fortat sa stea la Deta, in Romania, in judetul Timis…
    D.R.: – Am iesit din aceasta jurisdictie ca sa va explic dar sunt aici pentru aceasta zona.
    R.B.: – Va multumesc, cred ca asta e tot ce putem acum discuta acum, in lipsa unor date. Nu are sens sa continuam. Va multumesc pentru amabilitatea de a discuta pe tema si o sa va aduc materiale despre situatia romanilor timoceni. Pana atunci, vom incerca, prin Ministerul de Externe, sa facem Belgradul sa va informeze ca oamenii acestia exista.

    Imi tarasc pantofii pe strada… Racai putin asfaltul, ca si cum asta mi-ar aduce raspuns la intrebari, asezare la senzatii… O sa ma umplu de praf. Ce conteaza?… Bate soarele de primavara in brosa art nouveau pe care mi-o prinsesem cu grija pe pardesiu, sunt de scoala veche, intotdeauna am avut un exces de grija in discutiile cu un diplomat, in fapt m-am silit la un exces de grija, de la reverentiozitatea gesturilor si pana la a bea ceaiul din cescuta, chiar daca mi se pare ca are gust de carton incins… Nu sunt multumita de mine – am avut o discutie extrem de politicoasa cu Excelenta Sa consulul general Dragomir Radenkovic, a fost amabil si placut ca interlocutor. Nu e firesc sa ajung sa spun unui consul, cu toata politetea tonului, ca nu are sens discutia noastra… Nu e firesc sa existe contextul acesta – nu ma deranjeaza faptul in sine “ca am spus-o”.

    Dar ce sens are sa fii consul al statului tau si sa nu primesti, din tara ta, niste unelte coerente de lucru? Sa fii cel care si-a adus peticul de pamant in tara… vecina si prietena…, si-a pus reprezentanta dimplomatica pe el si, totusi, care sa nu stii cine si unde sunt oamenii acelei tari, asa “vecina si prietena”, acolo, doar putin mai in jos, la tine in tara… Si ma gindesc mai departe, cu jena ca nu pot alunga acest gand: sa nu stii sau sa nu vrei sa stii?…

    Ma uit inapoi si la zilele si noptile mele de informare, de dinainte de interviul cu deputatul Gvozdenovici si cu consulul Radenkovic, in care am ajuns pana si la reguli din dreptul canonic sau la Conventiile de la Viena cu privire la relatiile consulare… Si ma contrariaza Excelenta Sa nu a facut pana acum astfel incat sa aiba o hartie oficiala in legatura cu recunoasterea romanilor timoceni… Dar nu dau brosa art nouveau jos – daca dupa interviul meu de duminica, pe aceeasi tema, s-a ajuns, marti, la o declaratie politica in Parlamentul Romaniei si la diverse alte reactii, tot in plan politic, in cele doua state, trec sa las un exemplar din interviul acela si la Mitropolia Banatului si, cine stie, poate acolo unde diplomatia se impiedica in orgolii si plimbari de acte, blandetea si intelepciunea ierarhilor nostri, ai locului, ar putea face ca granitele sa nu mai fie, candva, pentru ai nostri din tara “vecina si prietena”, cununa de spini…

    Ramona Balutescu pentru Romanian Global News



    5Comentarii

    Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

    inca 1000 caractere ramase

    Citiți principiile noastre de moderare aici !

    versiunea HTML a comentariilor