Cine sunt acești oameni? Care sunt poveștile lor? Astăzi, vă spunem povestea Isabelei, fata care cântă la hang și nu numai.
Are 22 de ani, este din Brașov, dar trăiește de ceva vreme în Timișoara. Aici, o puteți găsi pe străzile din centrul orașului unde își câștigă existența prin… cântec. Instrumentul ei preferat este chitara, însă acum cântă la hang. Este vorba despre o tobă mai ciudată, care aproape că seamănă cu un OZN, originară din Elveția.
„E un instrument destul de unic și mulți îl consideră ceva ieșit din comun, dar acum se găsește mai des. E destul de greu de obținut, dar acum mă bucur de el, cât îl mai am. L-am primit împrumut, nu știu cât costă, dar știu că e destul de scump”, a povestit Isabela.
Tânăra spune că muzica este pasiunea ei și s-a apucat de cântat încă din adolescență. De asemenea, speră ca muzica să-i deschidă calea către un viitor cât mai strălucit: „Cânt pe stradă, cânt pentru mine, cânt pentru alții. În principiu, încerc să îmi caut drumul în viață și sper că, făcând asta, o să pot să-mi câștig un viitor pentru mine. Cânt la destul de multe instrumente, o să mai vin și cu ele. Cânt la tobă, la drâmbă, la fluier, la chitară. Încerc cât mai multe. Îmi place foarte mult”.
Cântatul în stradă i-a provocat, în trecut, și câteva probleme cu autoritățile: „Am venit prima oară în Timișoara vara trecută. A mai venit poliția după noi, ne-a alungat, dar acum e în regulă”, a mai povestit tânăra.
„Îmi place muzica de când sunt copilă. Aveam 12 – 13 ani și tata a venit acasă cu o chitară. Mi-a zis «Hai să învățăm». Apoi m-am înscris la biserică și cântam acolo. Am început cu chitara și ea e de bază, îmi place cel mai mult, dar momentan nu am. Sper să vină cât mai curând. Și la fluier mai cântam când eram mică. Mi-a plăcut mereu să cânt. Și mamei mele îi place mult să cânte”.
E grea viața de cântăreț pe stradă? Isabela spune că nu e prea dificil odată ce te dedici acestui lucru.
„Îmi place la Timișoara, este un oraș foarte frumos, dar eu cum vin din munte, mi-e dor uneori de pădure. Dar avem aici Parcul Botanic, deci e ok. Îmi place că aici sunt oameni foarte diversificați, din foarte multe țări. Pe lângă muzică mai fac handmade-uri. Sincer, nu cred că e greu pentru un artist în Timișoara. Trebuie doar să te apuci, acesta este primul pas. Mi-a fost greu la început, m-am luptat cu încrederea. Am avut nevoie de un impuls. Sper să meargă bine și în continuare, o să vedem”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!