Cătalin Botezatu ar putea scrie o carte

Cătalin Botezatu ar putea scrie o carte
Viata lui ar putea fi transformata usor intr-o carte de succes. “Daca as scrie-o, as spune lucrurilor pe nume, de la cap la coada, ori stiu ca societatea romaneasca nu este inca pregatita sa auda lucruri atat de adevarate si de profunde in acelasi timp”, spune Catalin.

Infrangeri, victorii, iubiri castigate sau pierdute, decadenta, erotism, lux. Pana scrie cartea iata-l pe Catalin Botezatu reinterpretandu-si viata cu umor, pentru ca mai apoi sa o disece cu sinceritate.
Pictorial si fotografii de Dana si Stefan Maitec (dupa o idee de Catinca Roman)
Text: Cristina Bazavan
tabu: Acum 14 ani de Craciun te aflai in arest preventiv si a fost unul dintre cele mai grele momente din viata ta, dar si dintre cele mai emotionante.
Catalin Botezatu: A fost cel mai oribil moment din viata mea. Nu stiu cum sa-l descriu pentru ca nu vreau sa treaca cineva nici macar cu gandul prin momentele alea.
Arestul preventiv s-a lungit mai mult decat mi-am inchipuit din cauza jocurilor politice de atunci. Galagia era maxima, celulele se aflau undeva sub nivelul strazii, se vedea cate o fereastra mica la nivelul solului. Pentru ca inauntru era cald si afara frig, uneori fereastra era acoperita de sobolanii imensi atrasi de cadura. Dar in noaptea aceea de Craciun s-a lasat o liniste de mormant, nimeni nu mai tipa, nu mai injura. Si au batut clopotele la Mitropolie, arestul politiei fiind undeva in Centrul Civic, iar clopotele au marcat si inceputul unui colind. Langa noi era o celula pentru femei si de acolo s-a auzit un colind extrem de sfasietor. Fiecare cuvant erau pumnale in minte si in inima. M-am simtit mai singur ca niciodata, eram terminat din toate punctele de vedere, deznadajduit, nu pot sa descriu starea. Si cand s-a terminat colindul, pentru prima data intr-o liniste de cristal au inceput sa se auda plansete, plansete de barbati care de obicei vroiau sa para duri. Erau in acolo foarte multi oameni grei; sefi de banci care in libertate erau de neclintit.
tabu: Cand ai iesit, unde ai gasit resursele sa o iei de la capat?
C.B.: N-am spus niciodata pana acum, dar atunci, desi era clar ca nu sunt vinovat, tergiversarea si tinerea mea in arestul preventiv m-au dus pe panta aia grea a disperarii si am hotarat sa ma sinucid. Ma gandeam ca asa pot sa raspund lumii ca nu sunt cum ma catalogasera. Si am strans pastilele pentru dormit pe care le primeam in fiecare seara. Prin celula respectiva s-au plimbat o multime, inclusiv Sever Muresan si Miron Cosma. La un moment dat in celula a venit si un baiat, un spargator, care a vazut ce vroiam sa fac. In noaptea imediat de dupa Craciun, eu mi-am pregatit pastilele inainte de a ma duce la dus. Sa nu crezi ca dusul era undeva departe, era in aceeasi camera, improvizat cumva. Dar cand m-am intors nu mai erau pastilele si n-am putut sa fac scandal pentru ca era oarecum ilegal cum le stransesem. Cert este ca dimineata ciand au venit la apel, acest baiat nu s-a mai trezit. A fost dus la spital, i s-au facut spalaturi. Cand si-a revenit l-am intrebat de ce a facut asta. Mi-a raspuns in simplitatea lui ca nu era nicio pierdere daca murea el, pe cand eu care am facut ceva in viata trebuia sa traiesc, era pacat sa mor pentru ca n-am avut ocazia sa ma apar. A fost firul de care m-am agatat, era o mica particula dintr-o societate care ar fi putut sa ma inteleaga.
tabu: Ai mai facut candva referire la faptul ca ai vrut sa te sinucizi, intr-un alt context.
C.B.: Da, sunt o persoana ca oricare alta, cateodata slaba, cateodata puternica.
tabu: Dar hai sa ne gandim: esti acolo, la marginea prapastiei, la figurat vorbind.
C.B.: Au existat mai multe momente in care am vrut sa ma sinucid. Eram la marginea unei prapastii sentimentale atunci, caci nu mai exista decat un mare hau in care dragostea nu mai era, iar in fata mea era la propriu o prapastie in care vroiam sa cad.
tabu: Si de ce te-ai intors? La ce te-ai gandit in clipele alea?
C.B.: Nu m-am intors, a fost un joc. A fost un fel de ruleta ruseasca. Am pus masina pe marginea prapastiei, am scos-o din viteza si am spus ca daca va fi sa cada va cadea. Si-am fost acolo o ora.
tabu: Si-n ora aia la ce te-ai gandit?
C.B.: N-am facut nici miscari bruste ca sa-mi fortez soarta, am stat in masina cu miscarile pe care le-as fi facut in mod normal, am fumat cred un pachet de tigari si am refuzat sa ma gandesc la ceva anume. De fapt ma gandeam daca ceva merita in viata asta, ma gandeam daca e ceva dincolo de poarta aia, daca e o alta viata.
tabu: Se mai supara parintii pentru lucrurile pe care le citesc despre tine?
C.B.: E delicat. Primul impact negativ a fost arestul. Normal ca au suferit; si daca fiul tau ar fi un criminal, ai suferi. Mama a fost pe patul de moarte si numai Dumnezeu a salvat-o. In timp s-a demonstrat ca nu erau adevarate acuzatiile. Apoi s-au scris lucruri urate legate de viata mea sexuala. La inceput ma gandeam oare ce o sa spuna mama? Tata e tata, dar mama?! Apoi mi-am dat seama ca ei ma cunosc, ca sunt oamenii care stiu exact ce am facut, stiu exact cu cine am umblat de-a lungul timpului si stiu ca nu pot fi si altfel. Si mai stiu ca daca as face ceva le-as spune-o, ca mi-as asuma acest lucru. Ei au fost alaturi de mine si am fost surprins sa constat ca am niste parinti care pot intelege orice si, mai ales, care pot avea incredere in copilul lor.
tabu: Sa trecem intr-o alta zona. Ce inseamna erotism, erotic pentru tine?
C.B.: Acea depasire a granitelor, este acea parte a sentimentelor care sunt ingemanate intotdeauna cu sexul, care iti dau frau imaginatiei te elibereaza de orice fel de inhibitii. Sigur ca trebuie sa fii extrem de rafinat, de profund, de cultivat ca sa poti sa dai frau liber imaginatiei, miscarilor. Sa poti sa experimentezi. Exista niste bariere pe care le poti trece sau nu. Unii dintre noi le-au trecut, le trec, altii nu o fac decat poate imaginar.
tabu: Dar societatea eticheteaza…
C.B.: De ce? Daca cuiva ii place sa iubeasca intr-un anume fel, daca ii plac anumite miscari care pentru restul lumii sunt vulgare sau par interzise, asta e. Nu trebuie sa le faci publice trebuie doar sa ti le asumi si sa le tratezi ca atare. Fac parte din viata ta, fac parte din felul tau de a fi. Dar daca reusesti sa realizezi ca lumea aceea care te judeca e o lume meschina oribila, o lume inculta, o lume incapabila sa-ti inteleaga simtirile, o lume limitata, atunci iti dai seama ca ii esti superior si ca nu conteaza cum te judeca.
Sursa: Tabu



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !